Timpul trece repede, totul ramane in urma, o amintire, o fantoma a trecutului care inca ma bantuie. Desi au trecut mai bine de 2 luni, eu inca am sentimente pentru el, le neg, le resping si imi spun ca nu e adevarat, ca nu mai imi permit sa simt ceva atata timp cat sunt langa alta persoana acum.Nici macar nu reusesc sa imi ascund sentimentele si unele persoane s-ar putea sa aiba de suferit, iar eu nu vreau lucrul asta.

El, o sa ramana pentru mine unic, barbatul pe care l-am iubit cum nu am iubit vreodata in viata si cum nu voi mai iubi vreodata, pe care il voi vedea si revedea de nenumarate ori si fiecare privire indreptata catre el mi se va termina cu un suspin si un oftat la gandul a ceea ce ar fi putut sa fie.

:-<

De ce naiba trebuie sa existe visele? Ca sa iti intoarca complet ziua pe dos..

Momentul acela ciudat de dimineata cand deschizi ochii si iti amintesti visul acela, ca dintre sutele de vise pe care le-ai avut azi noapte exact pe ala trebuia sa ti-l amintesti si mai stai o ora bosumflat in pat ca altfel nu se poate.

 

Leapsa pentru ca am citit postarea

1. Scrie 3 lucruri pe care stii sigur ca le vei face maine.

- o sa zambesc

- o sa ma bosumflu ca trebuie sa merg la cursuri

- o sa o iau pe mama in brate

 

2.Scrie 3 dorinte care nu ti s-au indeplinit inca

- sa imi gasesc un loc de munca

- sa imi zugravesc camera in alta culoare

- sa nu mai trebuiasca sa port ochelari

 

3.Scrie primul cuvant care iti vine in minte

oaie  (wtf?! ) )  …. aaa m-am prins mi-e somn si ma gandeam sa numar oile

4.Ce auzi in acest moment?

motorasul de la laptop

5.Daca ai putea pleca in vacanta cu orice scriitor/scriitoare,pe cine ai lua cu tine?

Stephen King cred ca nici nu mai tre sa explic ce vacanta palpitanta as avea

6.Care e cea mai iesita din comun activitate a ta ?

Uneori ma trezesc vorbind singura cu voce tare, de obicei uitandu-ma in oglinda si purtand un dialog de incurajare cu mine..chiar functioneaza!!

7.De cine te-ai speria : stafia lui Michael Jackson sau de Britney Spears tunsa la chelie?

Britney Spears claaar!!

8.Scrie ceva de incheiere…

Buenas noches!

 

2 saptamani

M-am impacat cu ideea, nu mai sunt cu el..zambesc, sunt din nou vesela si imi atrag energia pozitiva din ceilalti. Vorbesc mai rar despre el si vorbesc la trecut. Nu mai suntem “eu si el”, nu mai suntem “noi”. Singurul moment in care mi-au mai dat lacrimile in ultimele 2 zile a fost cand am realizat inca o data ca eu imi conturasem in minte ideea ca noi vom fi foarte mult timp impreuna si ce simteam in momentul ala era un vid. Era un loc gol din care el lipsea, era ca si cum incepusem sa construiesc un puzzle din care lipsea piesa cea mai importanta, chiar piesa de mijloc care forma imaginea a tot ce trebuia sa fie. Ma simt incompleta.

Au trecut 2 saptamani, timp scurt..m-am uitat azi la cateva poze cu el. E atat de frumos, ochii lui inca imi dau fiori, il iubesc la fel de intens. Mi-e dor sa ii ating pielea, sa il privesc, mi-e dor de buzele lui, de corpul lui. Vreau sa il cuprind in brate macar o clipa, mi-e dor de caldura corpului lui.

Doamne si nu regret nicio clipa petrecuta alaturi de el caci a fost pentru prima oara in viata mea cand am savurat cu toata fiinta fiecare moment in care imi lipeam capul de umarul lui, fiecare sarut si fiecare atingere. Pentru prima oara nu trebuie sa spun ca mi-as fi dorit sa apreciez mai mult.

A venit primavara!

Azi e 1 martie, prima zi de primavara si afara e atat de frumos si de cald. Dupa cum spune traditia trebuia sa imi aleg o “baba” si cum va fi in ziua aceea asa va fi si anul meu in continuare. Ei bine, am ales data de 7 martie Sa vedem ce va fi.

Stand astazi si asteptand sa vina ora la care trebuie sa ma duc la cursuri, mi-am amintit de un post pe care l-am scris la inceputul iernii, mai exact acesta si mi-am amintit de dorinta pe care mi-am pus-o in seara aceea stand la semafor. Acum mi-am dat seama ca mi s-a indeplinit si nu pot fi decat recunoscatoare pentru acest lucru. Poate a fost destinul, poate a fost faptul ca in momentul acela am inchis ochii, am tinut pumnii stransi si mi-am dorit acel lucru din tot sufletul si mi-am dorit cu adevarat.

Acum m-am intors exact in acelasi punct in care eram in seara aceea la semafor, e timpul pentru o noua dorinta

I wish.. I wish : to be forever happy!

 

 

Bai, la naiba! Reveniti-va odata!

Nu imi pot explica ce se intampla. E epidemie de dat papucii femeilor? E rascoala? Ce dracu aveti?!

Ok, hai ca eu inteleg ca mi-am primit papucii dupa 2 luni jumate si totusi e dureros, dar in ultima luna doar de treburi din astea am auzit,  despartiri peste despartiri dupa nu stiu cati ani de relatie si toate intr-un mod bizar fara nicio explicatie. Si culmea ca numai barbatii se despart de prietenele lor.

Aruncati femeile din viata voastra ca pe niste caini. Cred ca v-au spalat extraterestrii creierele odata cu venirea lui 2012. Sau simtiti ca se apropie sfarsitul lumii si va apuca pe toti criza aia de “aoleu baga-mi-as mor si io nu mi-am trait viata”.

Din partea mea, dupa ce va trece criza asta, mult succes sa gasiti ceva mai bun decat ce ati avut.

Cat despre noi fetelor, nu are sens sa ne mai intristam si sa ne amaram existenta..Ne asteapta o vara intreaga de stat la plaja cu un cocktail cu umbreluta in mana, savurand fiecare clipa.

Peace y’all!

 

 

 

Cateva zile dupa..

Au trecut in jur de 5 zile, timp in care am avut ocazia sa revad si sa revad in mintea mea fiecare moment trait alaturi de el. La altceva oricum nu ma mai pot gandi. Nu vreau sa mai fiu dramatica, nu vreau sa se mai simta ca si cum mi-as plange de mila.

Nu stiu daca el isi da seama cat de mult am crezut in el, cat de mult mi-am dorit sa il inteleg si sa fiu aproape de el. Probabil nu avea nevoie de asta. Nu cred ca si-a dat seama ca nu am intentionat nici macar o clipa sa ii fac rau. Si trebuie chiar sa recunosc ca a existat un moment la inceputul relatiei, in care chiar pentru o clipa m-am gandit “e atat de perfect in tot ceea ce face incat m-as putea vedea o viata intreaga alaturi de el”, dar apoi s-a schimbat si odata cu el m-am schimbat si eu si m-am inchis in mine intervenind monotonia de care vorbea el.

Imi amintesc o imagine recenta, momentul despartirii, dar si alte momente asemanatoare in care ma ranea, iar eu stateam si ma uitam cu ochii tristi la el si  totusi cu atata dragoste, si ma supuneam ascultatoare plecand capul in jos. Daca e sa compar imaginea asta cu ceva, imi vine in minte, imaginea unui caine amarat pe care il gonesti de langa tine, dai cu pietre in el, iar el lasa capul in jos, se uita bland la tine, isi baga coada intre picioare si neintelegand de ce nu il iubesti pleaca incet de langa tine.. dar totusi dupa cativa pasi isi intoarce privirea blanda si trista inapoi crezand ca poate totusi ii mai oferi o sansa.

Despartirea

Ma asteptam si nu ma asteptam sa se termine atat de repede.

Daca e sa privesc inapoi la tot ce s-a intamplat, cum a inceput totul, as putea spune ca am anticipat doar din gesturile lui ce va urma sa se intample. Seara aceea de 1 Decembrie, in Office, seara in care a inceput totul,  ochii lui pe care am ajuns sa ii iubesc atat de mult imi aratau ca ascunde multe si i-am spus si lui asta la acel moment.

Felul in care isi intorcea privirea intr-o parte cu o usoara ridicare a barbiei si felul in care isi strangea pumnul arzator de dorinta de a ma saruta. Toate erau impulsuri de moment, semne pe care am ales sa le ignor din simplul motiv ca trecusera atatia ani de cand aparuse o atractie intre noi, si acum ca ne-am revazut, ma atragea intr-un fel mult mai surprinzator, nerabdator.

Imi doream in acelasi timp sa imi iau o perioada sa ajung sa il cunosc inainte de a merge mai departe, dar imi doream si sa il sarut, sa ii savurez buzele cu pasiune, sa il devorez, il doream intr-un fel inexplicabil. Si m-am lasat dusa de val. Imi amintesc si acum perfect sarutul acela, fiorii care imi impanzeau tot corpul, m-a cucerit si m-a facut sa ma indragostesc de el de la primul sarut. Felul lui seducator de a fi, vocea lui joasa, mimica intregului sau trup, gandirea lui si increderea in el pe care o avea, faptul ca isi setase principii de viata. Am stiut din acel moment ca il vreau pe el, ca e ceea ce imi doresc eu, ca se aseamana atat de mult cu mine.

Am inceput sa il descopar incetul cu incetul si imi placea tot mai mult ce vad in el, i-am cunoscut prietenii care m-au primit cu atata caldura printre ei, i-am cunoscut familia, am cunoscut-o pe mama lui, care atunci cand m-a imbratisat am simtit acceptare din partea ei. Ma simteam atat de bine, atat de in largul meu, simteam ca ma potrivesc perfect acolo, iar el..el era atat de dulce si atat de bun si atat de cald cu mine incat nu am avut nici cea mai mica ezitare sa imi deschid sufletul si sa imi permit sa simt.

Imi spuneam in sinea mea ca totul e prea frumos ca sa fie adevarat, incepusem sa ma simt in siguranta langa el, imi spuneam ca orice ar fi el e iubitul meu si sunt mandra sa il am in viata mea. Ma asezasem prea comfortabil si nu avusesem nici cel mai mic gand ca s-ar putea termina. Totul era prea frumos, mesajele pe care mi le trimitea, ceea ce imi spunea, felul in care imi multumea ca exist in viata lui, ca sunt atat de minunata si atat de buna cu el, ca sunt iubita lui frumoasa…

Acum..ma simt de parca am pierdut totul. Nu stiu ce s-a intamplat, nu inteleg. Ma simt complet singura, am ramas doar eu cu toate amintirile astea care mi se repeta in cap intruna si nimeni nu ma poate intelege. Nimeni nu intelege cum e posibil ca in numai 2 luni sa ajungi sa iubesti pe cineva atat de mult. Nimeni nu intelege de ce sufletul meu si corpul meu reactioneaza atat de urat dupa o simpla despartire cum o numesc ei.

E dreptul meu sa plang, sa reactionez, e dreptul corpului meu sa imi spuna ca nu poate accepta despartirea, e dreptul inimii mele sa fie ranita, e dreptul sufletului meu care si-a pus toate sperantele in omul acesta si in tot ceea ce reprezinta el.

Te iubesc! Te iubesc! Te iubeeesc!!

Zilele trecute mi-am propus sa fiu zen in privinta a tot ce se intampla, mi-am propus sa trec peste toate nelinistile si sa imi imbunatatesc starea de spirit. Nu puteam sa risc sa il pierd, nu cat timp simt ceea ce simt pentru el.

Cand m-am vazut pusa in fata cuvantului “pauza” m-am panicat complet. Pauza ar fi insemnat primul pas catre final si nu sunt dispusa sa renunt la el. Asa ca a trebuit sa ma decid ce vreau si am decis ca sunt dispusa sa o luam mai usor si sa vedem unde ajungem. Cel mai probabil el se gandeste la o luam usor in sensul ca nu ii mai arat nici eu ce simt pt el si doar vedem cum ne intelegem in continuare.

Dar pusa in fata faptului implinit si acceptat, desi cam aceeasi idee o aveam si eu in cap ca sa vezi ce dura o sa fiu de acuma, ce tare o sa ma mentin si fara demonstratii de afectiune si iubire.. am realizat ca pentru mine deja e mult prea tarziu pentru a face asa ceva, mi-a patruns atat de adanc in suflet incat tot ce pot face e sa fiu draguta cu el, sa ii ofer tot ce e mai bun din mine, sa ii ofer veselia mea si toata dragostea ce i-o port.

In seara asta am simtit nevoia sa il imbratisez. Doamne cate emotii am simtit in imbratisarea aceea. M-am rupt complet de realitate, ii simteam corpul cald lipit de al meu, simteam cum trupul meu nu mai raspunde si se lasa purtat de o dragoste fantasmagorica. Eu, noi, acolo,imbratisati  in momentul acela, inima imi batea mai tare, respiratia mi se intetea, picioarele mele isi pierdeau simturile , strigam cu fiecare celula din corpul meu “te iubesc! te iubesc! te iubeeesc!!”

14.02.2012

Of cum e viata

Am pornit azi dimineata linistita, sperand ca intalnirea cu el va clarifica cateva lucruri. Tot ce a facut a fost sa imi adanceasca si mai mult golul din piept. Am trait 2 saptamani cu impresia ca e vina mea, ca nu sunt destul de buna pentru el,ca nu reusesc sa ajung la sufletul lui pentru ca fac ceva gresit. Cand de fapt se pare ca pentru mine nu mai este destul loc momentan in sufletul lui si in gandurile lui. Pentru un moment as fi vrut sa renunt. Cand am inceput relatia asta eram atat de linistita,atat de fericita, imi oferea siguranta si stabilitatea de care aveam atata nevoie,pe care mi-am dorit-o atata. Acum tot ce imi ofera e o luna de incertitudini, de framantari, o luna la sfarsitul careia as putea pierde tot ceea in ce mi-am investit sufletul si sentimentele. Of Doamne,am fost atat de proasta sa cred ca in sfarsit voi fi fericita, tocmai eu care intotdeauna am ridicat zidul acela care sa ma apere de suferinta asta dureroasa si care ofeream doar exact atata cat primeam. Nu stiu ce am facut, nu stiu cum am putut …sunt o epava umana, sunt distrusa.

Si ce seara draguta am avut, m-am simtit libera, libera de orice neliniste de orice lacrima,am simtit ca pot vorbi liber si pot spune tot ce am pe suflet. Iar raspunsurile primite m-au ajutat atat de mult sa trec peste niste temeri, peste niste ganduri negative. Pentru cateva momente am avut din nou incredere in mine caci mi s-a confirmat ca sunt o persoana buna, sufletista, ca maine dimineata cand ma voi trezi sa ma privesc in oglinda si sa imi spun cat sunt de speciala pentru simplul fapt ca sunt capabila sa simt o asemenea iubire pentru o persoana care m-a facut sa sufar atat. Si chiar daca se citeste in ochii mei ca totul s-a schimbat si ca eu nu mai sunt cea de dinainte, eu tot incerc sa redevin persoana vesela si plina de viata de dinainte.

Am fost sfatuita sa lupt pentru ceea ce imi doresc,am fost incurajata atat de mult sa nu renunt, am fost incarcata cu atata optimism incat practic imi doream ca primul gest pe care il voi face cand imi voi vedea iubitul va fi sa il iau in brate si sa ii spun cat de mult il iubesc, cat de important este el pentru mine, ca nu il voi dezamagi niciodata si cat de mult imi doresc sa fac parte din viata lui.

Dar toate acestea nu se vor mai concretiza pentru faptul ca odata ajunsa acasa intr-un apel de 5 minute, iubitul meu a reusit sa imi rapeasca zambetul, sa imi transforme seara mea frumoasa si plina de optimism intr-una plina de suferinta si lacrimi.

In seara asta am fost intrebata de o persoana pe care abia am cunoscut-o daca  “merita”, moment in care mi-am lasat privirea in jos incercand sa pun in balanta toate calitatile si defectele lui. N-as mai fi vrut sa dau raspunsul “sper sa merite” pentru ca la fel am sperat pana acum si am fost dezamagita. Dar o doza de speranta mi-a dat chiar prietenul lui care fara sa stea pe ganduri a raspuns in locul meu “da! merita!”.

Tot in seara asta mi-a fost reamintit un aspect al vietii si anume ca noi oamenii trebuie sa invatam sa acceptam oamenii cu toate defectele pe care le au, iar esenta existentei noastre este sa le facem bine tuturor oamenilor indiferent de cat rau ne fac ei noua.

Am plecat din J’ai Bistrot linistita, zambitoare, multumita de toate raspunsurile primite, am plecat de acolo constienta de faptul ca orice s-ar inampla imi doresc prietenul mai mult decat orice atat fizic cat si psihic cat si spiritual. Am plecat de acolo convinsa ca el este cel care ma completeaza reusind sa trec peste teama ca peste o luna se poate termina, gandindu-ma doar la faptul ca intr-o luna totul poate evolua frumos cu putin efort din partea amandurora, poate evolua intr-un echilibru, dupa cum l-a numit Adi.

Eram atat de bucuroasa ca voi veni acasa,il voi suna de noapte buna si apoi voi dormi un somn dulce,usor si linistit.

Acum,nu mai pot nici adormi,nici visa, nici spera…cateva cuvinte din partea lui au fost de ajuns iar eu m-am intors de unde am plecat. O alta noapte in care ma pun la somn in lacrimi, o alta noapte in care simt o apasare imensa si un gol in piept.

Note to myself: Rabdare Anda, incet..rabdare, lupta pentru el, ai simtit-o in prima clipa, o simti si acum, pe cine incerci sa minti,macar nu te mai minti singura, stii ca nu ai simtit pentru nimeni ce simti pentru el si stii asta pentru simplul fapt ca nu i-ai spus-o, pentru ca inca esti confuza de ceea ce se intampla cu tine. Il iubesti… atunci cand te raneste iti ingheata corpul si simti cum esti captiva intr-un corp mort. Nu iti poti misca picioarele, nu iti mai poti folosi mainile, incepi sa tremuri si nu mai poti respira caci aerul nu pare indeajuns… il iubesti si stii ca iubesti totul la el..iubesti pana si ceea ce te deranjeaza..o simti – e sufletul tau pereche- dar nu i-o spune,lasa-l pe el sa descopere singur asta!